"Some things will never change"

Daca ai ajuns la 30 de ani, ai familie, copii, servici si viata personala...nu inseamna ca trebuie sa renunti cu totul la batranul ala care te tinea in brate cand erai mic, care iti lua apararea atunci cand mumata era tot cu gura pe tine sau care pana la urma te-a crescut.

Acum ceva ani stiai sa te dai pe langa el ca sa-ti dea cativa banuti sa ai cu ce merge in oras dar acum ti-e greu sa te duci pe la el sa-i iei hainele murdare si sa i le speli, sa-i faci o mancare calda sau sa-i duci una alta ca se bucura saracu'. Stiu ca au trecut ceva ani de cand faceai o prostie sau nu avea cine sa te apere si te duceai si il prindeai de brat spunandu-i plin de emotie "tata ajuta-ma !". Acum l-ai lasat in apartamentul lui infect, te duci pe la el doar o data la doua saptamani si si atunci tot pe fuga, in graba, deoarece te grabesti sa vezi meciul cu baietii sau te duci sa-ti iei nevasta de la servici.

Stiu ca multi dintre voi aveti interes "moare batranul si-mi ramane averea" si te gandesti plin de cacat in suflet "da-i pace sa moara acolo singur, abia ma scap de el si raman si cu ceva de pe urma lui". A ajuns ca banul sa ghideze relatia dintre tine si bietu batran pentru care astea sunt ultimele luni pe care le mai petrece pe acest pamant infect. In capul tau e doar averea pe care o lasa, apartamentul ala pe care il vinzi si vei putea sa-ti iei Bmw-ul mult visat. Chiar nu te mai gandesti ca omul ala a muncit o viata intreaga pentru tine si s-a sacrificat de multe ori pentru ca tu sa ai ce manca si cu ce te imbraca. "Da-l draq de batran sclerozat, lasa-l sa moara !"

E trist dar sunt foarte multe cazuri de acest gen. Cum poate un om sa fi uitat de catre propriul fiu ? Desi pare crud..se pare ca foarte simplu. Toti privesc doar in fata, la viitorul lor si nu se mai gandesc ca acolo, la cateva strazi departare sta omul care o data ii zicea "Hai la tata si povesteste-mi cum a fost la scoala !".