Esti mic, pustan, n-ai nici o treaba cu lumea asta, tot ce stii este sa mergi la scoala, sa te joci in curtea scolii si sa faci lego...
Cresti un pic, iti cresc flocii, te manca coaiele, vrei si tu o muiere, nu ai bani de tigari, vrei sa bei dar nu prea ai "lovele"...
Te maturizezi, ai prietena stabila(sau nu), deja ti-ai gasit un job, poate chiar doua, deja te gandesti ca ai vrea sa nu mai stai cu ai tai, te gandesti la rate la o masina...
In oricare dintre fazele astea iti vine de multe ori in cap expresia "ce viata de cacat am", "vreau sa ma omor" sau "imi bag pula in viata asta a mea grea si plina de naspeturi". De la ce vin gandurile astea: pai ai vrut sa mergi in excursie si nu te-a lasat mamica, ai vrut sa mergi la chef cu baietii dar nu aveau ai tai bani sa-ti dea sau vrei sa mergi si tu in concediu cu consoarta si nu ai destui bani sau nu-ti poti lua liber de la servici. Astea sunt doar cateva exemple din ceea ce vedem noi ca fiind motive sa zicem de viata noastra ca e de cacat.
Nu ne gandim ca in timp ce noi asteptam un pachet cu dulciuri din strainatate care nu mai vine si zicem ca "vai ce copilarie naspa am", un alt copil de varsta ta are deja cateva operatii pe creier sau la coloana. Sau ca in timp ce noi suntem nervosi ca nu avem bani sa ne luam Nike-uri de alea cum si-o luat si colegul Lucretiu, altii nu stiu cum sa mai stranga bani din alocatii sa-si poata ajuta parinti. Sau ca noi, astia mai mari, in timp ce injuram de mama focului ca nu ne permitem sa vedem si noi macar Poiana Brasov, sa mergem sa schiem sau sa ne dam cu sacu', altii stau in scaun cu rotile si ajung sa iasa in fata blocului doar prin bunavointa unui amic cu ceva timp liber si cu dispozitie sa-i duca pana jos, la bancuta.
Suntem niste netrebnici care ii vedem doar pe cei mai avuti ca noi, cei cu masini scumpe, cu vacante in Tunisia, cu 5 marci de geante sau cu cate 7 perechi de Nike-uri si incercam sa ne comparam viata cu ale astora. Nu ne gandim niciodata ca sunt muuult mai multi care, saracii, nu isi permit nici macar sa aleaga intre doua feluri de pateu, nu stiu cum arata marea, doar de la televizor sau copii care chiar nu cred in Mos Craciun pentru ca n-are cine sa fie mosu' lor.
Te-as ruga frumos, doar 3 minute, lasa messu' si inchide winampu', nu mai ragai ca porcu dupa Cola si lasa fardurile, gandeste-te la atatia oameni mult mai saraci ca tine, care nici macar nu stiu ca ii ala internet, care nu au cum sa citeasca aceste randuri pentru ca stiu doar din auzite din ce este format un calculator, de vazut inca nu au vazut. Reflecta un pic la chestiile astea si cu siguranta vei zice si tu... "Doamne's multam pentru ce am! Sunt unul din partea norocosilor si ar trebui sa le fiu recunoscator celor care m-au ajutat si m-au adus pana aici"
Doamne's multam !
vineri, 18 aprilie 2008
Doamne's multam !
Etichete:
De-ale mele
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)













3 comentarii:
Vezi.. asa suntem noi oamenii..nu ne multumim cu cat avem, intotdeauna tanjim la ceva mai mult..ceea ce e bine dar si rau...bine pt ca vrem sa ne depasim ..adica sa urcam in scara ierarhica..dar mai rau e ca suntem nemultumi de cat ne-a dat Dumnezeu....crunt!
Sunt o multime de oameni napastuiti de soarta, atat bonavi cat si saraci lipiti pamantului. Noua, persoanelor obisnuite din jurul lor, nu ne sta in putinta sa ii ajutam, nici cu vreun tratament minune nici cu bani, pentru ca si noi ducem o viata moderata. Daca nu facem nimic aparent pentru ei, nu inseamna ca nu suntem constienti de conditia lor si de norocul nostru.
Dar nici sa te limitezi si mai mult pe tine doar gandindu-te la ei nu e bine. Nu e nimic rau si nici nu trebuie sa te simti vinovat, apasat de faptul ca iti doresti sa iti achizitionezi o pereche de pantofi sau o geanta noua, chiar daca mai ai un rand din fiecare acasa.
Diferente intre oameni vor exista tot timpul, de toate naturile, si noi chiar nu putem face nimic in privinta asta.
Ai scris foarte frumos...
Trimiteți un comentariu